Viata este ca o carare de munte. Ideal ar fi sa parcurgi aceasta carare intr-un ritm cat mai lent, sa te bucuri de priveliste, sa simti fiecare emotie, sa te opresti si sa te bucuri de frumusetea naturii, sa pasesti si pe acolo pe unde pare primejdios, sa urci, sa atingi, sa mirosi, sa parcurgi constient drumul pentru ca cu fiecare pas esti mai pregatit pentru acest drum dar totodata si mai aproape de sfarsitul cararii.
Nu grabii pasul sa ajungi la capatul cararii pentru ca o sa-ti para rau ca nu te-ai bucurat destul de drum.
Ne nastem cu doua temeri: de intuneric si de sunete ascutite, iar pe parcursul vietii devenim obsedati de teama de moarte. Se spune ca toata lumea vrea sa ajunga in rai dar nimeni nu vrea sa moara. Aparent toata atentia omenirii e concentrata pe sfarsitul drumului, sfarsitul jocului – pe faptul ca mor la un moment dat. Dar daca pe asta ne concentram cel mai mult, uitam ca de fapt ne dorm sa traim.
Atentia noastra trebuie sa fie blocata pe viata si pe ceea ce are ea sa ne ofere.
Nu exista varsta la care sa nu mai poti face ce iti doresti, cum de altfel nu exista persoana care sa nu merite iubire.
Fii prezent in fiecare clipa pentru ca fiecare clipa face parte din viata ta.
Cu cat oferi mai multa valoare oamenilor din jur cu atat mai valoroasa va fi viata ta, pentru ca ei fac parte din viata ta.
Momentul mortii nu e mai dureros decat un blocaj muscular, dar viata poate fi un chin continuu daca alegem sa o traim ca pe o boala. Singura tumoare din viata nostra este gandul la moarte. Ai murit atunci cand astepti sa mori.
O serie de specialisti au analizat persoane muribunde. Urmarindu-le limbajul nonverbal, paraverbal si mimica fetei au ajuns la concluzia ca organismul uman traieste momentul mortii ca pe un orgasm. Trairile sunt asemanatoare: contractii, tensiune si eliberare.
Faptul ca nu stim sa descriem decat 15-20 de stari nu inseamna ca nu putem simti mai multe. Natura, pasiunile, iubirea, prietenia abunda in viata, sunt sursele din care luam impulsul de a trai.
Viata si moartea sunt doua idei aflate in consonanta; viata include si momentul mortii. A le separa e similar cu a desprinde sufletul de corp sau a accepta lumina si nega intunericul. Abia atunci cand intelegi moartea ca pe un lucru normal a se petrece, ajungi sa pretuiesti cu adevarat viata. Nu-ti fie teama de momentul mortii, temete ca nu ajungi sa “traiesti” destul pana atunci. Gandeste-te la toate lucrurile pe care ti le-ai dorit/doresti sa le faci si de faptul ca ai doar o viata. Zambeste ca un bebelus care se bucura ca are o viata inainte, iubeste ca un adolescent care simte ca a descoperit dragostea, ofera ca si cand ai avea totul pe lume, respira ca si cand ar fi ultima zi cu oxigen pe pamant.
Aud tot mai des ideea: “vreau sa ma pensionez la 30 de ani”. Nu! Nu te pensiona niciodata. Cauta placerea in tot ceea ce faci. Corpul cere timp sa se odihneasca insa activitatea creierului tau nu trebuie sa se opreasca. Corpul nu e capabil sa faca nimic, absolut nimic, fara creier. Mentineti mintea tanara. Invata pana in momentul mortii ceva nou si ai sa intelegi ca trecerea timpului nu aduce boli si batranete ci aduce intelepciune si recunoastere. Unii mor usor pe parcursul vietii altii traiesc in mintea noastra si dupa moarte. Depinde de tine cat de mult vrei sa insemne viata ta. Nu suntem doar valorile noastre, doar principiile si gandurile noastre, doar sentimentele si cuvintele noastre, suntem intr-o proportie covarsitoare faptele noastre. Oamenii ne percep asa cum ne vad.
Moartea ia cu ea tot ceea ce nu suntem.
De-a lungul vietii am avut doua experiente de traumatism cranio-cerebral urmate de inconstienta temporara (prima oara inconstienta a insemnat coma). In nici una dintre ele nu am vazut luminita de la capatul tunelului, nu m-am intalnit cu un barbos imbracat in cearsafuri albe si nu am aflat vreun secret al avutiei. Insa din fiecare m-am trezit cu o pofta si mai mare de viata si cu un respect enorm pentru ceea ce inseamna “timp”. Durerea dinaintea loviturii, care putea fi fatala, este infima comparativ cu o vizita la dentist. Este scurta si oricum dupa ea nu mai simti absolut nimic.
Spitalul aude mai multe rugaciuni sincere decat biserica, bibliotecile au mai multa viata decat cluburile, din partea cainilor simti mai multa afectiune decat din partea oamenilor.
Viata nu inseamna agitatie, bani, ranjet, tovarasi sau falsitate. Viata inseamna vibratie. Vibratia este emotia care apare atunci cand corpul si mintea se intalnesc.
Viata este atunci cand simti momentul si nu cand faci poze ca sa iti aduci aminte.
Viata este atunci cand te implici si nu cand regreti ca ai ramas pasiv.
Viata inseamna sa cunosti nu sa ai.
Viata este atunci cand ajungi sa POTI.
DESCOPERA-TE!
PAREREA TA E IMPORTANTA pentru mine.
Lasa un comentariu mai jos.