Etichete
altruism, autocunoastere, bine, copii, dezvoltare personala, egoism, EU, interes, logic, mila, parinti, rational, rau, share
Internetul a creat multe idei de-a lungul existentei sale: unele trecatoare, altele puerile, altele distructive si altele fundamentale pentru umanitate.
Una dintre aceste idei este „sharing” – a imparti cu aproapele tau. OK! Nu a fost creata de internet. Ea a existat dintotdeauna insa internetul prin modul de functionare a dezvoltat-o si a implementat-o adanc in mintea utilizatorilor.
Insa nu despre circulatia informatiei prin intermediul interetului vorbim aici ci despre samanta din spatele sharingului si anume ALTRUISMUL definit in DEX ca:
Atitudine morală sau dispoziție sufletească a celui care acționează dezinteresat în favoarea altora
Intriga mea se invarte in jurul acestei idei. Cum poate omul sa actioneze dezinteresat?
Orice actiune intreprinsa in mod dezinteresat este una irationala. Da stiu, e o actiune care porneste din inima, ar spune unii, insa omul intreprinde actiuni ca raspuns al creieriului nu al inimii. Si cum creierul e logic pana la ultima nervura, o actiune dezinteresata nu poate apartine decat unei persoane bolnave psihic. Serios! Un gest de altruism nu poate fi decat al unei persoane care nu e constienta de propriai existenta: bolnavii de paranoia,bolnavii de schizofrenie,bolnavii de dementa etc
In cazul marii majoritati a populatiei, altruismul este de fapt un egoism mascat. Tot ceea ce facem este pentru binele nostru.
Si putem imparti gesturile noastre de altruism in doua mari categorii:
- altruismul fata de parinti si copii
- altruismul fata de ceilalti (altcineva decat parinti si copii)
De ce au parintii si copii regim special? Revin asupra lor mai tarziu.
Altruismul fata de ceilalti…
Daca ajuti o persoana aflata la nevoie INTELEGE ca nu o faci pentru ea ci o faci pentru tine. O faci ca sa iti dovedesti tie ca esti util. Vrei sa iti dovesteti tie ca esti capabil. Sentimentul de utilitate este fundamental in viata noastra. Este motivul pentru care ne sculam din pat dimineata, este scopul pentru care intreprindem diferite activitati, este cauza supravietuirii. Cautam sa fim mandrii de noi insine si sa provocam in ceilalti un sentinemt de mandrie fata de noi. Tot ceea ce avem in exterior este o materializare a fericiri si fortei din interior.
Chiar daca modificam putin forma cuvantului si ii spunem mila, situatia in care te pozitionezi deasupra aceluia de care iti este mila, sensul nu se modifica deloc. Mila este teama de a nu ajunge si tu in pozitia aceluia de care iti este mila. Iti cumperi superioritatea fata de el oferindu-i ceva de folos. Dar in continuare gestul este pentru linistea ta psihica; ti-ai fost de ajutor tie intr-un posibil viitor sumbru. Ti-ai intins tie o mana de ajutor, ai fost altruist cu tine. E un cerc vicios in care in centrul atentiei esti tu.
Gandeste-te la orice alta situatie in care ai fost, esti sau ai putea fi altruist cu ceilalti. Inlatura dogmele religioase, sfaturile parintilor, indemnurile societatii si oricare alt mesaj pacifist. Intra in miezul tau, fii sincer cu tine si ai sa intelegi motivul real pentru care o faci.
Citeste pana la capat articolul. Nu este unul distructiv, nu incerc sa creez bariere intre bogati si saraci intre destepti si bogati sau sa ridic zidul Berlinului intre indivizi.
Iar intre aceste doua tinte: mila fata de tine si utilitatea ta, putem inchide toate gesturile altruiste pe care omul le savarseste.
Altruismul fata de ascendenti si descendenti…
Lucrurile sunt putin mai complicate aici.
strabunici -> bunici -> parinti -> EU -> copii -> nepoti
Motivul principal pentru care ne reproducem este pentru a invinge, stiintific, infinitatea spatio-temporala iar, colocvial, moartea. Am citit o carte in care nemurirea putea fi atinsa prin extragerea creierului unei persoane din corp, asa cum il stim astazi, si implementarea acestuia intr-un robot controlat de constiinta acelui creier. Daca vreodata tehnologia va ajunge la aceasta solutie acesta va fi punctul in care nu se vor mai face copii sau natalitatea ar fi infima.
Suntem constienti ca acest corp va muri la un momentdat si nu ne putem bucura de toate cunostintele si toata avutia acumulata. Insa o putem face prin descendenti. Copii sunt o prelungire a parintilor precum mana este o prelungire a corpului. Nepotii sunt o prelungire a bunicilor precum degetele sunt o prelungire a corpului.
Nu murim, genele noastre merg mai departe, sub o alta forma insa supravietuiesc. Parintii traiesc prin copii. Acesta e motivul pentru care parintii obliga uneori copiii sa ia diferite decizii in alegerea partenerului de viata, a meseriei, a educatiei etc. Pentru ca vor sa retraiasca anii copiilor. Stii ideea: „Daca as fost cu 20 de ani mai tanar as schimba o multime de lucruri in viata mea”. Asta fac parinti cu copiii fara sa inteleaga ca nu sunt ei. Parintii fac copii pentru a fi regizorii vietii pe care ei nu au avut-o.
Asadar nu poate fi vorba de vreun gest de altruism fata de copii pentru ca parintii vad copiii ca pe o prelungire a lor. Similara este si pozitia copiilor fata de parintii lor. Este tot o parte a lor. Este partea care ia adus pana aici, care s-a sacrificat pentru ei. Gesturile de altruism fata de parinti din partea copiilor sunt de fapt gesturi de respect. Dorim sa recompensam parintele pentru ca ne-a dat viata si bineinteles nu vrem sa ramanem DATORI. Vrem sa ii facem mandrii pe parinti nostri de noi pentru ca astfel noi vom fi mandri de noi ca am putut sa le oferim in schimb altruism.
ASADAR:
Altruismul este Egoism.
DAR:
Cand ne comportam egoist simtim adesea o starea de incrancenare in interior, o stare de vina, de regret si ne judecam pentru deciziile luate desi decizia de a fi egoist este in fapt spre binele propriu.
Pe de alta parte, cand suntem altruisti simtim o stare de exaltare, de liniste, de bucurie. Suntem mandrii de noi, regretul nu intra in ecuatie si, uneori, fericirea provocata de altruism devine o dependenta.
Se spune ca:
Tot ceea ce facem pentru noi moare odata cu noi, tot ceea ce facem pentru altii ramane pentru totdeauna.
Am luptat milenii ca sa ocupam teritorii temporar. Fiecare conducator a vrut totul numai pentru el. Am tras linii peste planeta crezand iluzoriu ca asta ne va face fericiti si ne-am insusit totul in speranta ca vom ajunge zei. Am creat si am distrus tot ceea ce au creat ceilalti. Am ucis, am violat si am furat crezand ca avutia exterioara ne va transforma in sfinti. Insa privind istoria putem observa ca totul a fost o minciuna.
Ne straduim zilnic sa obtinem tot ceea ce mai bun pentru noi, ca indivizi, insa nu trebuie sa uitam acea latura a noastra care are nevoie sa provoace fericire in ceilalti pentru a fi fericita.
E un mod ciudat in care functionam insa daca asta e modul in care suntem fericiti atunci fiti „altruisti”.